De ce trebuie PSD să scape de „premierul miliardar”

La cele 4,5 miliarde de euro se adună însă alte 2-3 miliarde de euro de anul viitor pe care le avea la îndemână premierul care a reușit să ducă bugetul statului pe un excedent bugetar de 7,4 miliarde de lei la șapte luni și care conduce un guvern care a cheltuit mai mult pe dobânzile aferente datoriei publice decât pe investiții.

Dragnea, Oprea, Blaga și Gorghiu nu au salvat pe nimeni de nimic în cele 90 de minute de „discuții tehnice” în urma cărora au redus impactul măsurilor fiscale din noul proiect de Cod Fiscal de la 17,1 la circa jumătate. E drept, Oprea a participat doar circa 60 de minute la „negocieri”. Poate dacă ar fi putut sta până la capăt ar fi ajutat și mai mult interesul național după ce a dat ordonanța de triplare a salariilor și indemnizațiilor mai-marilor țării.

Să fim corecți: a fost blat. UNPR a fost bucuros că i s-a recunoscut importanța fiind în postura de moderator, PNL a fost bucuros că s-a mai lipit un pic de imaginea, în descreștere, e drept, a lui Iohannis și că a stat la „masa bogaților” iar PSD, prin Dragnea, a vrut să îi arate lui Ponta și echipei lui „cine e șeful”. Cam astea au fost „discuțiile tehnice” pe proiectul de Cod Fiscal conceput, după spusele premierului Ponta, de iubitorul de artă Darius Vâlcov, pe care PSD nu a putut, din motive de cod fiscal, să îl predea din prima autorităților pentru a explica tuturor cum poate cineva, din salariul de primar, să devină colecționar de artă.

Da, Dragnea poate fi mulțumit că Ponta nu mai are ocazia să fie descălecătorul relaxării fiscale de anvergură a României, că plagiatorul pe care l-a înlocuit de la șefia celui mai iubit partid, după numărul de voturi, nu mai poate, prin lege, să își recunoască public greșeala de a introduce taxe precum cea „pe stâlp” și supraacciza la carburanți. Nu poate prin lege, dar poate prin ordonanță. Și 4,5 miliarde de euro constituie o muniție financiară suficientă pentru a dubla salariile din sistemul de sănătate bugetar, ale profesorilor și mai rămân bani și pentru alocații, ba chiar și pentru pensiile de stat.

Este greu de crezut, poate, dar pentru un partid condus de un condamnat penal un premier plagiator și mitoman este, totuși, periculos. Pentru că nu îl controlează. Fantoma votului blocat în diaspora nu mai amenință pe nimeni. Reîntregirea salariilor bugetarilor, majorarea pensiilor, creșterea alocațiilor, reducerea CAS cu cinci puncte procentuale, reducerea TVA la unele produse de panificație și la unele alimente încă sunt mai grele în fața opiniei publice decât falimentarea Oltchim, Arpechim, scandalul gazelor de șist, impozitarea bacșișului, scăderea investițiilor publice și, per total, oferirea de relaxări fiscale nu din creșterea economică, ci din noi taxe și din tăierea investițiilor. Dacă vrea, Ponta poate cheltuit miliarde de euro pentru imaginea proprie. Va respinge Parlamentul o ordonanță de urgență privind majorarea salariilor din sistemul bugetar cu 10%? Cu un an înainte de alegeri?

Momentan Ponta este în vacanță. „Merge pe burtă” și este neașteptat de împăciuitor și de puțin sarcastic în ieșirile publice. Nu mai are chef. A obosit și nervii nu îl mai țin. Dar dacă dă o ordonanță în valoare de două miliarde de euro miercurea viitoare? Ce va face PSD? Din liderul care a condus lupta împotriva dușmanului imaginar Băsescu, Ponta a ajuns să fie tolerat în funcție din lipsa de interes a partidelor de a schimba ceva. Dar presiunea miliardelor de euro „salvate” de la investiții este din ce în ce mai mare și alegerile din ce în ce mai aproape.

Dincolo de performanța dezastruoasă a guvernelor Ponta (care deține recordurile la miniștri cercetați penal, număr de miniștri, miniștri cu cele mai scurte mandate și alte recoduri asemănătoare) strict pentru partidul care l-a născut și care acum nu știe cum să îl „îngroape”, politic, Ponta este, acum, un pericol real pentru PSD. Pentru România a fost de când a intrat în politică.